Ar dura o mie de ani și de zece mii de ori pe-atât să spunem povestea făr’ de-nceput a arhipelagului queer, un arhipelag de emoții, istorii și identități.
Nu ne-ar ajunge limba română să exprimăm tot ceea ce suntem.
Limba noastră hibridă.
Avem o misiune: să ne reîncarnăm într-un infinit de identități.
Ascundem cu noi secretele lumii.
Queer fluency.
Dintr-o poziție la margine lucrurile se văd altfel.
Lumea se vede strâmb.
Timpul queer pare să aibă alte valențe. Timpul nostru nu este timpul democraților care rostogolesc suferința noastră.
Marginalii au propria versiune a istoriei.
Cunoaștem o istorie care se întinde din Stonewall, New York, până la Hijra în India sau Muxe în Mexic. Lumea văzută prin lupa marginalității este o lume trecută prin filtrul pervertirii istoriei oficiale. Nu există o istorie obiectivă. Istoria se scrie prin minciună.
Recuperăm un trecut fragmentat, iar noi suntem cleiul care completează mozaicul propriei istorii.
După 20 de ani nesfârșiți de la momentul în care abrogarea infamului articol 200 a făcut posibilă o schimbare profundă pentru libertatea celor care simt queer, suntem aici în toată splendoarea:
TRIUMF AMIRIA – Muzeul Culturii Queer [?]
Într-un moment de accelerare, facem primii pași ~ gigantici / ~ nenumărați / ~ mici în tranziția de la imaginar la carne și sânge.
Nativitate răsucită și hibridizată până în măduva oaselor.
În straturi și substraturi acumulate: locație – RO, utopii, perspective ~ balcanice/ ~ occidentale / ~ orientale, disperare, anxietăți, viață în blocuri, viață în cluburi, intensități rurale, fonduri norvegiene, sunetele violenței împotriva corpurilor noastre, coșmaruri și flashback-uri horror, plonjări academice în studii de gen, cercetări muzeale, precaritate, metaforizare excesivă, metamorfoză ca proces infinit, nevoia de noi mantre pentru persoanele fără drepturi de bază, pentru cei strâmbi, pentru romi, tămâie bio pentru a ne proteja împotriva bigoților și trolilor religioși, instrumentarul necesar pentru a disipa norii grei aduși de patriarhat, de lăcomie, de exploatare, flori de cherimoya, plăceri eliberatoare, drepturile muncitorilor, tardigrade (urși de apă), umor, lacrimi de tot felul, curcubee tăioase, speranță, traume masive ignorate de milenii, văpăile activismului și iubiiiireeee.
Nenumărații părinți TRIUMF AMIRIA ticsesc un playlist superb cu cântece de leagăn queer. “All love is legal” /„Toată iubirea este legală”, unul dintre ele, reușește ceva uluitor: pompează energie vitală pentru a începe fiecare zi cât mai intens posibil. Purtăm cu noi istoria fiecărui cuvânt, imagine sau gest de frondă care-a pavat drumul infinitelor posibilități care au fost și vor fi.
Comportă-te civilizat.
Fii civilizat. Mănâncă civilizat. Pășește civilizat. Îmbracă-te civilizat.
Când vei fi făcut toate aceste lucruri, vei primi carnetul de cetățean model, perfect integrat într-o lume în care ai dreptul să te simți alienat ca toți ceilalți.
Și când vei deveni civilizat nu va fi de-ajuns, căci existența ta este în Est, spațiul ne-civilizat prin excelență, un Est corupt și plin de prejudecăți, la care, nu-i așa?, trebuie să ne uităm cu dispreț și față de care trebuie să ne asumăm o misiune civilizatoare.
Trupurile noastre încă simt fiorul rece al gratiilor pușcăriilor pe care le-am vizitat. Am fi putut să căutăm răzbunare pentru toată suferința noastră, dar în schimb am ales să folosim trupurile noastre ca instrumente de imaginare a unui viitor utopic, în care toți, dar absolut toți, ne reproducem la infinit identitățile ascunse cel mai adânc în noi.
Timp de decenii ne-am ascuns în tenebrele societății, fiindu-ne refuzată umanitatea.
Bocancul greu al statului s-a odihnit pe gâturile noastre, a pătruns în dormitoarele noastre și ne-a rechiziționat cele mai intime dorințe. Am dezvoltat o capacitate extraordinară de a rezista, de a disimula, de a ne transforma și a (ne) construi infinite realități paralele, într-o cursă contra cronometru pentru validarea propriilor existențe.
Cu toate acestea, nu ne-am îndoit niciodată de propriile identități.
Aceste identități au fost și sunt o sumă de dorințe de apropiere, un bagaj cultural comun și un limbaj non-verbal construit tocmai pentru a ne identifica unii pe alții.
Ne-am vorbit prin semne doar de noi știute, culori care mai de care mai stridente, priviri aruncate la întâmplare. Bârfa ca formă de conectare reciprocă și difuzare a știrilor despre noi și cu noi. Am supraviețuit prinși între fălcile unei menghine imobile care ne-a însemnat pe viață cu simbolul păcatului și-al nelegiuirii. Sodoma, Sodoma, Sodoma peste tot.
Când nu ai putere, nu ai nimic de pierdut, iar asta îți dă cea mai mare putere să transformi lumea după chipul și asemănarea ta, căci alternativa e dispariția.
Am traversat etapele metamorfozei complete: am fost o larvă răbdătoare care-a așteptat și a așteptat să treacă timpul, năpârlind over and over again până am atins forma perfectă pentru a evolua în pupă, unde-am croșetat harnic să ne-nchidem într-un cocon dur făcut din munca noastră de zi cu zi pentru a proteja și ascunde.
Ne-am eliberat de cocon o dată cu 2001 și-am fâlfâit aripile de nimfă pentru a ne lăuda lumii: TRIUMF AMIRIA!
Semnalele entuziaste ne arată că am fost așteptați.
{ Ești gata? }
Un triumf pentru a sărbători toate triumfurile ~ mari / ~ visate / ~ mici. Într-un ritual de trecere în egală măsură ~ epuizant / ~ suprinzător inspirăm cu nesaț victoriile trecute și prezente. Cu ochii deschiși visăm să împlinim profeția unui viitor mai bun, mai queer.
TRIUMF AMIRIA mai degrabă schimbă lumea decât să țină pasul cu felul în care lumea se schimbă.
Fluentă în numeroase limbaje artistice queer.
Polimuzeu dacă vrei.
Cercetăm, diseminăm, susținem și aducem la lumină cultura și producția artistică queer RO. Căutăm constant metafore obsedante și hibridități dintre cele mai uimitoare, dar și modalități de a dizolva discursul de ură și violența împotriva marginalilor, a non-normativilor.
Limba e forma prin care ne identificăm reciproc, facilităm complicități culturale și transformăm realități. Ne jucăm cu limbajul pentru a genera universuri infinite și a imagina lumi în care poveștile noastre sunt auzite, ascultate și citite.
Dezbatem posibilul și imposibilul, chestionăm definitul și indefinitul, analizăm legitimul și ilegitimul. Schimbăm cu fluiditate texte, costume, mișcări, perspective și personaje. Suntem efortul unui împreună, izbânda lui a fi, o călătorie a rezistenței și un amalgam al posibilităților. Fără de sistem, fară ierarhii inutile și cu toate genurile. Autonomă dar interdependentă. Conectată cu comunitatea de unde vine, atentă la mișcările ei, la nevoile ei, încercând să creeze un loc al al întâlnirii, exprimării, al regăsirii și al vindecării prin artă. Noi înainte de eu.
TRIUMF AMIRIA reintegrează mișcări, cuvinte, corpuri ce până acum au fost prea puțin povestite. Suprapunem realități, dislocăm veridicități lipsite de elocvență, provocăm meta-pluralități.
Întrebăm și ne întrebăm: revoluția e oare o evoluție mai rebelă?
E foarte posibil să fi aflat deja de revoluții lente (pentru că rareori se întâmplă peste noapte). La fel și în cazul nostru. În mod constant cultivăm o realitate mai bună, cu fiecare proiect dovedit (terminat), în timp ce luptăm din răsputeri să dezmembrăm, distrugem și aruncăm la coșul de gunoi al istoriei opresiuni și discriminări (vizibile și invizibile) care fac un portret oribil societății.
Am lăsat pe alții să vorbească despre noi, în numele nostru, fără a cunoaște experiențele noastre. Ne-a fost răpită vocea. Am chițăit a dezaprobare și-am plănuit viitorul nostru paralel în care norma e scoasă din uz. Șocul ca instrument de emancipare. Violența simbolică și imagistică ca formă de rezistență în fața violenței fizice și structurale. Nu suntem un tot unitar, nu ne coordonăm, ci ne reproducem ideile și sufletele sub forma unei mișcări browniene. Animale de noapte cu vedere infraroșie. Am cucerit clădire cu clădire, petrecere cu petrecere, oraș cu oraș, exploatând teama de celălalt. Bandaje de-un albastru întrerupt.
Cetățenia nu-i un scop în sine pentru că statul nu-i un scop în sine, ci mai degrabă un aranjament care a facilitat oprimarea noastră în numele unui bine comun care ne-a exclus și ne-a dat deoparte. Nu-i o luptă pentru putere, ci o luptă pentru anihilarea puterii. Barbarie.
Într-o lume dominată de atâtea structuri opresive, ne străduim să ne ajutăm reciproc, să dăm semnificație vieții noastre.
Ca orice alt muzeu, purtăm pe umerii noștri responsabilitatea legitimării. Nu suntem interesați să folosim o astfel de putere mai departe de a înveli, înfășura în dragoste arta queer – nu contează că este făcută de artiști vizuali, actori și regizori sau de scriitori, muzicieni, designeri etc. Acesta-i manifestul nostru.
Arta pe care o conținem este în continuă mișcare. Alergici/e la liniile drepte și evidente, adunăm narațiuni neliniare pentru a face loc celor marginalizați, minoritari, critici.
La întâlnirea cu Istoria Artei, vom merge cu cel puțin trei dintre surorile noastre: eluzivele Realități Ascunse, deghizate într-un aparent banal normcore – un amestec de gri cu rezistență tăinuită –, Realitățile Crude fără machiaj și fără brizbrizuri și, nu în cele din urmă, cu Realitatea în Drag aka Queer Futurity – flamboaiantă, iradiantă, maestră a deghizărilor savante.
Nu e ciudat cât de multe reacții poate stârni o drag queen?
Trăim cu toții în drag trecând prin performance-uri zilnice în fața tuturor.
Drag-ul ca act politic nu e nimic nou, dar se reproduce over and over again și are și astăzi aceeași forță transformativă și de rupere a status quo-ului normativ și dominant care ne împarte în bărbați și femei, gay și str8, closeted sau out. Drag-ul primește în schimb violență pentru că prăbușirea status quo-ului înseamnă reimaginarea lumii binare în care trăim și punerea la îndoială a celor mai profunde sentimente despre propria identitate.
În peisajul înfricoșător de înghețat al definițiilor clare, suntem dinamici – o construcție relațională, o expresie în continuă schimbare a unui proces complex de interogare ~ gândire critică despre ceea ce ar putea fi un muzeu.
Dacă dimensiunile, duratele, urmele și intensitățile artei sunt variabile, de ce nu ar fi și definițiile muzeului variabile?
Relația noastră cu definiția muzeului și cu toate lucrurile așteptate de la o astfel de instituție este simultan parazitară și nutritivă. În această zonă conflictuală, inspirați și de numeroase alte perspective queer despre muzeologie, dorim să reflectăm asupra tuturor elementelor separate ce compun această definiție.
Principiul organizatoric al Triumf Amiria este queering-ul.
La exterior.
Dar și în interior – ceea ce numim auto-queering.
Auto-queering include totul: de la modul în care deturnăm așteptările despre ce poate fi potrivit ca nume pentru un muzeu până la soluții neașteptate de construire a unei colecții de lucrări, de la imaginarea unei cosmogonii de simboluri hibride pentru o identitate instituțională mereu în transformare până la moduri și locuri dintre cele mai quirky în care am spune povești prietenilor și necunoscuților în expoziții, spectacole, teatru, literatură, sau imaginarea unor posibilități radicale de arhivare a unor fragmente de amintiri trecătoare, de praf, de dorințe, de criticalitate pe care societatea preferă să le ascundă sub covor de cele mai multe ori.
Crăpând coaja elegantă a definițiilor perfecte, vrem să vedem cu ochii noștri ce este negociabil și ce este posibil să mutăm din ținuturile utopice în care zburdă imaginația noastră într-o realitate palpabilă.
Ideile aventuroase țâșnesc și se expandează precum cele mai entuziaste floricele de porumb în bucătăria TRIUMF AMIRIA. Le vom introduce și testa pe rând – un strop de pragmatism în abordarea revoluțiilor continue.
Cum adorăm abilitățile perfect nelimitate ale semnului întrebării [?] de a arunca mănușa puterii, ne produce o nespusă plăcere să îl plantăm în mai toate acțiunile noastre; pentru a pune la îndoială, a provoca, a ne opune, a descurca, a stimula curiozitatea, a face posibile procese de gândire critică și interogare. Uneori pentru a asezona existența cu un strop de umor și ironie.
Cât de deschiși și de queer suntem? Există limite? De ce natură?
Cât de atent și cu câtă grijă ne situăm și resituăm în (dis)continuumul local – global?
Cât de departe și de ~ repede / ~ virtuos / ~ încet ne putem împinge să facem trecerea de la condițiile neprielnice – realități intense marcate de precaritate, infrastructură fragilă, auto-exploatare, necesitatea de a apela constant la generozitatea artiștilor pentru diseminarea muncii lor – la un construct ideal al unui muzeu queer?
Cum putem folosi cercetarea, ~ lucrările de artă / ~ performance-urile / ~ lucrările imateriale, cunoașterea trecutului, magia, noțiunile de avansare despre colectivitate, dansul sau altă plăcere posibilă pentru a recupera istoriile suprimate (la feminin și non-binar / ~ ele ~ei) pentru a evoca viitoruri, polifericire și un sentiment consistent de dezidentificare?
De fapt, ce alunecări de la normele și regulile muzeului ar creiona un muzeu queer ideal?
Suntem de ajutor? Cui? O să te tot întrebăm.
Promitem să nu uităm niciodată să ne întrebăm și pe noi înșine.
Vom dezvălui TRIUMF AMIRIA ca hibrid iubitor de hibrizi care se deplasează pe ceea ce este pentru noi terenul sfânt dintre o instituție reală la un maxim posibil în limitele contextului RO și o construcție utopică.
Contextualizând și avansând perspective artistice queer, ne propunem să deconstruim paradoxurile multiple care modelează realitățile RO și nu numai.
Vom încerca să despachetăm, deconstruim, anihilăm binare precum feminin / masculin, premodern / modern, uman / non-uman, natură / tehnologie, real / virtual, nord / sud, pro-știință / anti-știință, la bază / la vârf, vizibil / invizibil, drag / ultra-real, centru / periferie, axiomă/ metamorfoză, capodoperă / gunoi, radical / canonic, ierarhic / rizomatic, reprezentativ / irelevant, real / fictiv, utopic / pragmatic, normativ / subversiv, evaziv / direct, sistem / antisistem, legitimă / nelegitimă, nouă / tradițională etc.
Asta pentru a hrăni pluralități, ambiguități dintre cele mai suculente, dislocate din spectrul generos de nuanțe dintre extreme și mai ales dincolo de extremele constructurilor binare.
De ce să pivotăm în jurul a două noțiuni, atunci când a treia, a patra, a ~ miria poate multiplica glorios profunzimea și amploarea unei idei ~ identități ~ comunități?
Prin prezența sa, TRIUMF AMIRIA tulbură queer în stânga și-n dreapta și nu știi niciodată când și unde o să se întâmple, într-un continuu proces de subvertire și reimaginare a prezentului și trecutului. TRIUMF AMIRIA recuperează haotic orice-ar fi putut fi queer și acordă valențe noi istoriei oficiale. Plasează în timpul lor artefactele istoriei queer și reinterpretează istoria în cheie queer. Terenul TRIUMF AMIRIA este universul.
TRIUMF AMIRIA e mai mult decât un depozitar, își dorește de fapt să se construiască împreună și pentru comunitatea sa. În continuă căutare artistică, curatorială, ne hrănim cu firele fragile ale memoriei teatrului, literaturii, muzicii, artelor vizuale, designului, arhitecturii, cu acte curajoase ale prezentului, cu nenumitul viitorului.
Ne folosim vocea regăsită pentru a elibera un strigăt visceral în spațiul public, al nostru, al tuturor.
Nici murat, nici înghețat, ci viu și agil.
TRIUMF AMIRIA este despre empatie și dragoste, conjugate la suprainfinit. A lady of flowerscare pătrunde mintea celor plini de ură pentru a purta o conversație. Fericire cu un strop de lime.
Operând de multe ori în medii ostile sau neprietenoase, prețuim puterea alianțelor cu alte muzee, asociații, instituții și prieteni care găzduiesc arta și visele queer. Structuri culturale fragile care susțin structura noastră și care devin amulete queer, deschise la a fi transformate la rândul lor.
Chiar dacă într-o zi vom avea o casă proprie (a room of our own), vom fi la fel de interesați să explorăm nenumărate alte locații și formate de colaborare.
Înainte și dincolo de orice altceva, ce lucru superb ar fi dacă într-o zi ne-am putea stabili, desfășura și în mintea și imaginația ta.
Fără chirie, noi oferim artă queer. Un schimb hrănitor pentru ambele părți, nu crezi?
TRIUMF AMIRIA e o călătorie, e o experiență, e o descoperire: artistică, literară, performativă. E o inițiere în ecosistemul queer unde mediul nu e creat după dogme și nici rolurile performate după canoane. TRIUMF AMIRIA adună modalități alternative de a vedea lumea și le declină într-o platformă de dezbatere.
Queer pentru că adună toate identitățile noastre fără a impune o normă prestabilită și a ne încadra în căsuțe predefinite. Queer pentru că infinit. Queer pentru că spargem barierele binarității de orice fel, dezvăluind astfel forme intrinseci ale umanității noastre. Queer pentru că are curajul să imagineze un viitor radical utopic în care naționalismul și regimurile de putere sunt relicve ale unui trecut de mult uitat.
Și da, queer pentru că privim societatea printr-un filtru critic, prin care chestionăm relațiile sociale, locul unora sau altora în istorie și mecanismele perverse ale reproducerii puterii. Queer pentru că ne face să ne îndoim chiar de noi înșine. Queer pentru că are forța de a distruge, a regenera și a realimenta o lume a compasiunii și empatiei. Queer pentru că dă voce celor fără de voce, într-un proces radical de transformare a umanității. Queer pentru că sexualitate, identitate și dincolo de ele. Queer ca metodă de solidarizare. Queer ca mod de viață. Queer ca index al emancipării.
Singurătatea nu-i așa rea când ai ajuns să te obișnuiești cu ea și să o folosești în avantajul tău pentru a construi, ca o arahnidă, o metodologie complexă pentru a reinterpreta lumea în cheie queer. Uneori o iei încet și calm, alteori te arunci cu capul înainte când se ivește oportunitatea de a genera un cutremur așteptat. Când vrei să produci ambuscadă, să iei pe nepregătite.
TRIUMF AMIRIA e nomadă, sigură și deschisă. Deschisă pentru oricine e curios și eliberat de prejudecăți și stereotipuri. Deschisă pentru întâlniri cu artiști și arta lor. O instituție în care clasificările devin poezie, iar etichetele nu mai împart lumea în bine și rău, în slab și puternic.
Artefacte pierdute-n istorie și plasate în istorie, care poartă cu sine markerul trecutului nostru comun. Plastilina noastră sunt sufletele celor ca noi. Ne cunoaștem, ne știm, ne mirosim și ne roade complicitatea în suferință mută.
Adunăm memoria fragilă a spectacolelor și a performance-urilor, dizolvată în timp, întipărită în puține cuvinte, imagini și multe amintiri.
Nelimitată, nesupusă, nenormată, neîmblânzită, fluidă, TRIUMF AMIRIA e creată să reziste. TRIUMF AMIRIA a preluat Cuvântul.
